Nuvela „Moara cu noroc” aduce în prim-plan
caractere puternice, firi pasionale şi complexe, care trăiesc la limita dintre
moral şi imoral, într-o lume dominată de violenţă şi de patima înavuţirii.
Eroii sunt realizaţi cu detaşare şi realism, metoda dominantă fiind analiza
psihologică.
Moara
cu noroc atinge aproape dimensiunile unui roman, dar
statutul de nuvelă este păstrat totuşi prin faptul că numărul personajelor este
redus, conflictul rămâne linear şi evenimentele epice au loc într-o
perioadă relativ scurtă de timp. Naraţiunea, obiectivă, alternează cu
descrierea şi dialogul. Vocea naratorului este una egală, fără inflexiuni care
să trădeze o atitudine faţă de întâmplările relatate, indiferent de natura lor.
Moralistul Slavici, totuşi, nu este
absent. Comentariul moral asupra faptelor este făcut din interiorul lumii
evocate, prin intermediul altor personaje, cum ar fi, de exemplu, bătrâna mamă
a Anei, a cărei replică de la începutul nuvelei capătă valoarea unei norme
susţinută de evoluţia întregului subiect:
Articolul a fost mutat AICI.
CT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu