RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE ALE COMEDIEI
O SCRISOARE PIERDUTA
Recursul la un repertoriu fix de trăsături – psihologice, morale, sociale,
comportamentale – în construcţia personajelor este o particularitate străveche
şi persistentă a comediei ca specie dramatică. Caragiale foloseşte o tehnică
similară, rafinând-o însă prin capacitatea
de a individualiza, de a crea personaje memorabile, inconfundabile. Uneori
este suficient un singur schimb de replici pentru ca un personaj să capete
individualitate, în ciuda plasării lui într-o anume categorie.
Un alt unghi din care poate fi privită galeria
eroilor din comediile caragialiene este constanţa
acestora. S-a spus cu îndreptăţire că din comedii lipsesc personajele care să
evolueze, care să sufere transformări psihologice. Există, în schimb, diferenţe
notabile în felul personajelor de a reacţiona la împrejurări. La extreme se
află Trahanache şi Caţavencu: unul imperturbabil, mereu egal cu sine, celălalt
adaptându-se cu o enormă uşurinţă schimbărilor bruşte de conjunctură, trecând
prin cele mai variate ipostaze: bunăvoinţă vicleană, spirit conciliant,
infatuare afişată, patetism, umilinţă liguşitoare, entuziasm etc. Precum în
celelalte comedii caragialiene, protagoniştii din O scrisoare pierdută sunt
în cea mai mare parte personaje plate,
lipsite de profunzime şi de mister. Există însă şi personaje al căror
comportament, s-a văzut, nu este lipsit de ambiguitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu